Astmul bronşic la copii

Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii. Astmul bronsic este caracterizat de atacuri de respiratie si zgomot in timpul respiratiei (respiratie suieratoare), lipsa de aer, apasare in piept si tuse. Aceasta afectiune nu se poate vindeca, insa daca astmul este foarte bine controlat, bolnavii pot avea o viata normala si activa.

Astmul bronsic este cea mai intalnita boala cronica de care sufera copiii. 30% din cazurile de astm debuteaza in primul an de viata si 50% in primii doi ani, si este mai frecvent la baieti decat la fete. De cele mai multe ori, astmul bronsic manifestat la copii este unul de tip alergic (din cauza prafului, a poluarii etc.). Aproximativ 55% din simptomele aparute in cazul copiilor dispar in urmatorii 10 ani de la debut.

 

Factori declansatori ai astmului bronsic

 

  • Factorii genetici (daca unul din parinti are astm bronsic, copilul poate mosteni afectiunea)
  • Polen
  • Fumatul pasiv (expunerea la fumul de tigara sau obiceiul fumatului mamei in timpul sarcinii)
  • Gazele, detergentii
  • Praf, mucegai
  • Schimbari climatice si aerul rece
  • Poluare
  • Medicamente
  • Alimente (lapte, oua, fructe, aditivi alimentari) – in aceste situatii, astmul bronsic este asociat cu urticaria
  • Par de animale, par, pene
  • Efort fizic
  • Afectiuni ale cailor respiratorii (sinuzita, rinita)
  • Emotii puternice (pozitive sau negative), rasul sau plansul in hohote
  • Refluxul gastro-esofagian (manifestarile astmului bronsic apar sub forma de tuse cronica)

 

Simptome ale astmului bronsic

 

Simptomele astmului bronsic pot fi usoare sau severe. Copiii pot sa fie asimptomatici (nu au nici un simptom), sa aiba simptome severe zilnic sau, mai frecvent, simptomele sunt situate undeva intre aceste doua extreme. Simptomele astmului bronsic pot fi:

  • "Respiratie suieratoare" (wheezing), mai ales dupa efort
  • Tusea, care uneori poate fi unicul simptom, este de obicei uscata (fara mucus) si apare mai mult noaptea
  • Senzatia de lipsa de aer (sufocarea)
  • Senzatia de constrictie (strangere) toracica
  • Dispanee ce se manifesta ca respiratie dificila, rapida
  • Tulburari de somn
  • Copilul oboseste repede in timpul exercitiilor fizice


Multi copii prezinta inrautatirea simptomatologiei in timpul noptii. In mod normal, fiziologic, functia plamanului se schimba pe parcursul ciclului zi-noapte. Copiii astmatici au aceasta variatie foarte evidenta, in mod special noaptea, astfel incat in timpul somnului apar mai frecvent tusea si dispneea.


Simptomele sunt folosite pentru a clasifica astmul in functie de severitate.
Medicul specialist poate indica modul de evaluare a simptomelor.

 

Tratament

 

Primul pas in tratarea bolii este indepartarea factorilor declansatori, in special a alergenilor. De aceea, ideal ar fi ca parintii sa incerce sa observe in ce circumstante particulare se declanseaza simptomele respiratorii repetitive.

 

Se pot lua urmatoarele masuri:

 

  • Reduceti contactul copilului cu praful din casa. Acest lucru se poate realiza prin renuntarea la mochete, draperii groase,carpete, covoare, care acumuleaza praf. Sunt de preferat saltelele din materiale sintetice, impermeabile si pernele antialergice, precum si aspiratoarele cu filtre de apa.
  • Ventilati corespunzator locuinta, in special baia si bucataria, pentru a impiedica formarea mucegaiului.
  • Daca observati declansarea simptomelor mai mult primavara, atunci exista posibil o sensibilizare la polen. Copilul va trebui, pe cat posibil, sa stea in casa in perioadele de polenizare (mai ales in lunile mai - iunie), cu ferestrele inchise, in special in zilele senine, cu vant
  •  Renuntati la animalele de casa, pasari, pesti, plante de apartament.
  • Evitati expunerea copilului la fumul de tigara.
  • Nu descurajati copilul sa faca sport! Practicarea unor sporturi nu este contraindicata. Se poate practica inotul, jogging-ul, mersul pe bicicleta, gimnastica, dar nu in aer rece si uscat ori in atmosfera poluata, iar efortul se va face progresiv.
  • Faceti plimbari la munte (la altitudine, concentratia de alergeni este minima), dar evitati deplasarile la tara si cazarea in case batranesti sau nelocuite, care au mult mobilier vechi, covoare de lana, perne de puf, plapumi neaerisite etc. Aceste case au o incarcatura de alergeni extraordinar de bogata, care poate sa declanseze copilului simptome severe, prelungite.

 

Tratamentul medicamentos se va administra numai la indicatia si sub supravegherea medicului specialist.

 

Totusi, pot fi retinute cateva reguli generale:

  • Tratamentul se administreaza in concordanta cu clasificarea bolii in trepte de severitate si este de lunga durata (ani); fiecare copil va avea un plan de tratament si o fisa de monitorizare, in care parintii vor nota zilnic simptomele, nevoia de medicament de criza si alte observatii.
  • Vizitele medicale constante sunt absolut necesare la fiecare 3 luni (sau mai des, daca astmul este sever) si, daca boala este controlata, se poate incerca diminuarea dozelor de medicament.
  • Majoritatea medicamentelor eficiente la adult sunt utile si copilului, cu mentiunea ca dozele indicate pentru copii sunt diferite de cele pentru adulti.
  • Scopul tratamentului este obtinerea si mentinerea controlului bolii. Aceasta inseamna ca, urmand intocmai sfaturile medicale, copilul va putea desfasura o activitate normala, inclusiv efort, se va odihni bine noaptea, va necesita rareori spray de criza si va lipsi mai putin de la gradinita sau scoala.

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?