Bolile contagioase ale copilăriei. Oreionul

Oreionul este o boală infectocontagioasă produsă de virusul urlian. Se caracterizează prin mărirea (tumefierea) dureroasă a glandelor salivare, în special a glandelor parotide. În afară de glandele salivare pot fi afectate organe și sisteme ca: sistemul nervos central (meningita sau encefalita urliană); pancreasul; testiculele sau ovarele; mai rar, rinichiul, glanda tiroidă, nervul audivit (surditate) sau glanda mamară (mastită) etc.

Cum se transmite?

 

Oreionul se transmite direct, de la copilul bolnav la cel sănătos prin mici picături împroșcate în aer prin tuse sau strănut. Se poate transmite și indirect prin obiectele contaminate de bolnav.

 

Virusul pătrunde și se multiplică în celulele tractului respirator de unde se răspândește prin sânge la diferite organe (în special, glandele salivare).

 

Boala apare obișnuit după vârsta de 3 ani, sub aceasta, oreionul apare foarte rar.

Incubația, adică timpul scurs de la contact până la apariția primelor semne de boală este de 14-24 de zile cu un „vârf” de incidență de 17-18 zile.

 

Simptome - cum se manifestă oreionul?

 

După o perioadă de 1-2 zile când copilul prezintă

 

  • numai febră;
  • indispoziție;
  • dureri de cap;
  • dureri musculare, în special la ceafă;
  • dureri la mestecat sau numai când este deschisă gura;
  • durerile acuzate în special în spatele urechii;

 

urmează „perioada de stare propriu-zisă când

 

  • dispare șanțul dintre mandibulă și mastoidă- șanțul situat sub lobul urechii;
  • glanda parotidă, situată în aceeași zonă, se umflă și este foarte dureroasă, mai întâi pe o parte și apoi în cealaltă parte;
  • durerea este manifestată 1-3 zile;
  • tumefacția (mărirea, umflarea) glandei este prezentă 7-10 zile
  • pielea de deasupra nu este modificată
  • de obicei febra este mică, alteori urcă până la 40˚C;
  • indispoziție;
  • dureri de cap;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • durerea este accentuată de deschiderea gurii, mestecare și prezența în gură a unor substanțe (suc de lămâie, de exemplu);

 

Există și forme „inaparente” de oreion în care boala evoluează fără febră, cu tumefiere discretă a parotidei și cu o evoluție scurtă, de numai 1-5 zile.

 

Cele mai grave forme de oreion

 

Cele mai grave forme ale acestei afecțiuni vizează sistemul nervos central, determinând encefalita urliană cu:

 

  • dureri mari de cap;
  • febră foarte ridicată (40-41˚C);
  • vărsături;
  • stare letargică;
  • iritabilitate
  • ocazional, convulsii.

 

Encefalita urliană poate lăsa urmări, dar este foarte rară. În schimb, la peste 65% din bolnavi poate fi semnalată reacția meningială sau chiar meningita urliană care se vindecă fără urmări.

 

Un alt mod de manifestare sau complicație, care poate lăsa urmări, este afectare testiculelor sau orhita cu:

 

  • ridicarea temperaturii;
  • tumefacție;
  • durere locală;
  • scrot roșu și edemațiat;

 

Acestă complicație poate apărea mai ales la adolescenți și durează aproximativ 4 zile. Se poate produce, în relativ rare cazuri atrofierea glandei și poate fi afectată fertilitatea.

 

Cu ce poate fi confundat oreionul?

 

Oreionul poate fi confundat cu:

 

  • parotidite produse de alte virusuri sau bacterii (parotidita supurată);
  • parotidita repetată (posibil alergică);
  • calculi în canalele salivare;
  • adenopatie preauriculară sau din regiunea anterioară a gâtului (tumefierea ganglionilor limfatici);
  • cu alte boli mult mai rare.

 

Cum putem preveni oreionul?

 

Prevenirea bolii se face, în special, prin izolarea copiilor bolnavi și evitarea contactului dintre cei sănătoși și cei afectați. Izolarea micuțului bolnav este obligatorie pe toată durata bolii, intrarea în colectivitate fiind permisă numai după cel puțin 14 zile de la debutul bolii.

Se va face vaccinul anti-oreion, disponibil în combinație cu vaccinul împotriva rujeolei și rubeolei.

 

Tratament

 

Dacă este vorba despre o formă obișnuită a afecțiunii, tratarea se poate face la domiciliu astfel:

 

  • copilul va fi ținut în pat dacă febra este mare sau dacă celelalte manifestări sunt severe;
  • repausul în pat poate fi prelungit la 10-14 zile;
  • dieta alimentară va ține seama de posibilitățile bolnavului de a mesteca, deoarece mestecatul poate fi dureros;
  • vor fi preferate alimentele lichide și cele nu prea consistente;
  • vor fi evitate alimentele acre, cele iritante (acide) și cele care determină o secreție salivară sau pancreatită abundentă- inclusiv excesul de dulciuri și grăsimi;
  • regimul alimentar va fi constituit inițial din lapte, soteuri, piureuri din legume, brânză de vaci, supă degresată, carne slabă;
  • comprese calde sau reci aplicate în regiunile umflate pot fi de folos;
  • este necesară o bună igienă a gurii- spălături cu apă ușor sărată sau ceai de mușețel
  • complicațiile necesită un tratament mai complex, inclusiv cu produse cortizonice și se efectuează numai la spital.

 

Evoluția și prognosticul bolii sunt excelente în marea majoritate a cazurilor, chiar dacă boala se extinde la mai multe organe.

 

 

Scris de: Madalina Mocanu

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?