Copilul hiperkinetic

Starea de hiperactivitate reprezinta o tulburare ce apare caracteristic in copilarie, chiar inainte de varsta de 7 ani, si include in tabloul clinic o stare permanenta de neliniste psiho-motorie, incapacitate de concentrare, impulsivitate sau combinarea acestora. Tulburarea este mult mai frecventa la baieti decat la fete si apare timpuriu, adesea inainte de 4 ani.

Desi cunoscuta demult, tulburarea a capatat diferite denumiri: hiperactivitate, sindrom hiperactiv iar mai nou ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder -  sindromul de deficit de atentie si hiperactivitate)

 

Nivelul de atentie pe care un copil il acorda unei activitati variaza foarte mult si depinde mai ales de cat este de interesat de ceea ce face si de cat este de tolerant cu el adultul care il supravegheaza (de exemplu, un copil are un risc mai mare de a deveni hiperactiv daca parintii ii permit sa se culce tarziu noaptea, sa aiba un regim alimentar necorespunzator nevoilor nutritive caracteristice varstei, reprezentat mai ales de o dieta hipercalorica hiperglucidica).

 

Toti copiii prezinta o anumita instabilitate dar pe perioade scurte, din cauza stresului sau oboselii. Copilul cu sindrom hiperkinetic prezinta o serie de manifestari permanente, neinfluentate major de starea de oboseala, momentul zilei sau alte evenimente. Manifestarile trebuie sa fie prezente timp de minim 6 luni pentru a ridica suspiciunea de hiperactivitate si sa aiba o intensitate moderata spre severa.

 

Simptome:

Copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc, nu reuseste sa stea asezat mai mult de cateva minute. El se agita fara incetare pe scaun, nu poate sta la masa, se lanseaza in activitati fizice periculoase, cu gesturi stangace. Acasa, ca si la scoala, are un comportament impulsiv si indisciplinat, nu-si asteapta nici o data randul la jocuri. Trece cu rapiditate de la o activitate, pe care o lasa neterminata, la alta, dovedindu-se incapabil sa-si fixeze mai multa vreme atentia si sa se concentreze asupra unei misiuni. El este greu suportat de catre anturaj din cauza fluctuatilor sale de dispozitie, a intolerantei sale la frustrari, a acceselor sale de manie. Copilul hiperkinetic nu e atent la ce se intampla in jurul lui, nu asculta ce i se spune si nu privete interlocutorul, ba chiar da senzatia ca nu aude sau nu-l intereseaza desi uneori retine ce i s-a spus sau executa comenzile primite. Comportamentul copilului hiperkinetic nu este afectat de pedepse sau recompense.

 

Alte simptome intalnite ar fi: agresivitate, tulburari de vorbire, tulburare afectiva, probleme de somn, ticuri, depresie.

 

Exista o analiza specifica pentru diagnosticarea acestei boli?

NU

 

Daca familia sesizeaza modificari in comportamentul copilului asemanatoare cu cele descrise anterior, trebuie sa se consulte cu medicul de familie.

 

Nu incepeti vreo medicatie sugerata de cineva sau sa impuneti vreo atitudine foarte stricta, rigida vizavi de el( pedepse, restrictii). Veti accentua tulburarile copilului dumneavoastra. Cooperati cu specialistii in acest caz pentru o abordare complexa, pshihoterapie, educatie familiala, consiliere, medicatie specifica.

 

Tratament

Tratamentul comporta masuri psihoterapice si educative (reeducare ortofonica, conversatii familiale, terapie comportamentala), uneori prescrierea de medicamente (psihostimulante, antidepresoare). Acest tratament poate ajuta copilul sa urmeze o scolaritate normala.

 

Utila in orientarea diagnosticului este si analizarea atenta a regimului alimentar al copilului, specialistii incriminand in aparitia acestor tulburari la copii glucidele, aspartamul, dar si aromele artificiale si edulcorantii.

 

Existe medici care vad utila introducerea unui regim alimentar in cazul copiilor hiperactivi, prin care sa le fie limitat consumul de glucide si substante aromatizante. Aceasta observatie se bazeaza pe afirmatiile parintilor, educatorilor si profesorilor, care au constatat ca dupa consumul excesiv de dulciuri sau bauturi dulci copiii au tendinta de a deveni mai galagiosi, energici si hiperactivi.

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriuĀ al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?