Cum ne dăm seama dacă avem un copil stângaci?

A fi stângaci poate însemna să fii neîndemânatic sau să folosești cu precădere membrele și organele de simț de pe partea stângă a corpului. În primul sens, cu toții am fost stângaci cel puțin o dată în viață (dacă nu mai des). În ce privește sensul al doilea, există statistici care ne arată că în lume sunt 10% stângaci, 40% ambidextri (persoane care își folosesc ambele mâini la fel de mult în acțiuni de precizie) și 50% dreptaci.

Între cei 10% stângaci se disting trei tipuri:

 

  • Stângacii ”naturali” – folosesc mai mult emisfera cerebrală dreaptă;
  • Stângacii ”dobândiți” – cei care folosesc mâna stângă din pricina unor probleme ale mâinii drepte;
  • Stângacii ”patologici” – sunt persoane care au o defecțiune a creierului de la naștere (20-30% dintre persoanele cu retard sau afecțiuni mintale grave).

 

De ce sunt unii oameni stângaci?

 

Există mai multe teorii care încearcă să explice existența unui procent constant (10%) de  persoane stângace în populația lumii.

 

Una dintre ele este teoria emisferei dominante, numită în psihologie lateralizarea funcțiilor cerebrale, teorie dezvoltată de neurochirurgul Robert Sperry. Acesta a obținut în 1981 Premiul Nobel pentru că a demonstrat pe cale experimențială funcționarea specializată a emisferelor creierului uman. Conform descoperirilor sale, emisfera stângă – sediul raționalității, al logicii și analogiei – domină în cazul persoanelor dreptace. Prin urmare, acestea au un mod de gândire algoritmic, procesând informațiile linear, pe rând, analitic, ceea ce le face să fie mai deschise către domeniul logicii și al analizei. Emisfera dreaptă, pe de altă parte – sediul creativității și al limbajului – domină în cazul stângacilor, determinând la aceștia un mod de gândire euristic (altfel spus, ei gândesc în imagini, pot realiza foarte rapid conexiuni inedite între diferite elemente, procesează global, simultan ceea ce li se supune atenției și dau soluții originale, neașteptate datorită abordării holiste, abstracte și imaginative). De aici convingerea că stângacii sunt persoane spontane, creative, care au vedere simultană și pot înțelege mai ușor limbajul nonverbal.

 

O altă teorie este teoria moștenirii ereditare. Cercetătorii de la Oxford University (în frunte cu geneticianul Clyde Francks) au demonstrat, în urma unor studii ample, încă din 2007, că preferința pentru folosirea cu precădere a mâinii stângi (ca și a piciorului și a tuturor organelor de simț de pe partea stângă a corpului) se datorează existenței unei anumite gene. Mai precis, preferința pentru folosirea unei mâini sau a alteia este generată de prezența sau absența acestei gene.

 

A treia este teoria hormonilor administrați copilului (prin intermediul mamei) în viața intrauterină. Aici părerile sunt împărțite. La început s-a considerat că nivelul ridicat de testosteron primit în primele luni de viață poate determina copilul să folosească cu precădere mâna stângă. Ulterior s-a ajuns la concluzia că, de fapt, nivelul crescut de estrogen poate influența copilul, dar numai dacă acesta este băiat. Această teorie se află încă în dezbatere.

 

Cum ne dăm seama că avem un copil stângaci?

 

În primul rând, trebuie să știm că mâna cu care scriem nu este singurul criteriu în a stabili dacă un copil este stângaci sau dreptaci. Unii scriu cu dreapta, dar folosesc mâna stângă pentru orice alte activități de finețe – aranjamente de piese sau diverse activități migăloase – sau pentru igiena personală – pieptănat, spălat pe dinți, șters.

 

Tendința copilului de a folosi mai mult o mână decât pe cealaltă apare de pe la vârsta de cinci luni (dacă nu ținem seama că și în ecografiile din timpul sarcinii se poate observa ce mână duce mai des la gură), devine clară pe la vârsta de doi ani – când copilul descoperă creionul, hârtia și multe jocuri care îi cer o oarecare îndemânare – dar până la șase ani micuțul își poate schimba preferințele. El trebuie încurajat însă, indiferent care îi este opțiunea.

 

Dacă ținem cont de faptul că un copil stângaci își folosește toate membrele și organele de simț aflate pe partea stângă a corpului, mai degrabă decât pe cele de pe partea dreaptă, putem iniția diverse jocuri și activități din care să observăm care îi este preferința, dar nu vom încerca să îl influențăm în niciun fel. În jocul cu mingea copilul va prinde mingea cu ambele mâini, dar pentru a o arunca va folosi mâna stângă, iar pentru a da cu șutul în minge va folosi piciorul stâng. Dacă îi cerem să decupeze o hârtie, va ține foarfecele în mâna stângă pentru că aceasta îi oferă mai multă siguranță în ceea ce face. Alte joculețe utile pot fi: teatrul de păpuși (va alege mâna pe care se bazează mai mult), să privească printr-un orificiu mic (alege ochiul cu care să privească), să asculte o scoică (va alege urechea cu care să asculte).

 

Dacă micuțul alege în toate aceste activități mâna stângă, respectiv organele de simț de pe partea stângă a corpului, este probabil stângaci și ar fi total greșit să îl obligăm mai târziu să scrie cu dreapta. Dacă însă alternează mâinile în activitățile care presupun precizie/îndemânare, înseamnă că este ambidextru. În acest caz îl putem încuraja să folosească mâna dreaptă la scris pentru a evita apariția mai târziu a unor probleme ca disgrafia (scrierea literelor în cuvânt într-o ordine greșită) sau dislexia (tulburare de vorbire datorată uneori scrierii greșite).

 

Avantajele și dezavantajele unui stângaci

 

Unul dintre avantaje este acela că la stângaci creierul este organizat diferit și realizează mult mai multe conexiuni decât cel al dreptacilor. Asta îi determină să poată procesa simultan mai multe informații, să aibă o vedere de ansamblu asupra unei probleme și, în consecință, să găsească mai repede tiparul repetitiv și soluții inedite.

 

Un alt avantaj îl constituie faptul că ei reprezintă o minoritate (10% din populație), iar ceilalți – majoritatea – nu pot privi unele sporturi sau strategii de luptă din perspectiva unui stângaci. Astfel, stângacii vor avea mereu un as în mânecă în cadrul competițiilor sportive sau al luptelor de tipul unu la unu.

 

Același lucru – poziția de minoritate – poate constitui un dezavantaj dacă ne gândim că marea majoritate a mașinilor, utilajelor și ustensilelor (chiar și a celor de uz casnic) sunt concepute pentru dreptaci. Acest dezavantaj constă în posibilitatea apariției unor accidente datorate neatenției. Rolul părinților este însă de a susține și de a obișnui copilul stângaci cu toate acestea treptat, tocmai pentru a evita astfel de accidente. Și dacă ceva a scăpat părinților, va suplini creierul copilașului respectiv printr-o mai mare capacitate de orientare și o vedere simultană, așa cum am mai subliniat. Pe de altă parte, în sprijinul lor au început să apară diverse obiecte și instrumente special concepute pentru ei: foarfeci, croșete, instrumente muzicale, birou, tastatură, stilou ori riglă (numerotată invers).

 

Un alt dezavantaj îl poate constitui posibilitatea ca micuțul stângaci să învețe unele lucruri greșit atunci când îi sunt explicate de un profesor dreptaci, dacă acesta nu va ține cont să îi explice separat, stând în fața copilului, pentru ca el să urmărească acțiunea în oglindă. Am întâlnit la clasă cazuri de copii stângaci. La început am crezut că le e mai greu decât celorlalți, când îi vedeam cum se răsucesc în bancă să poată scrie sau cum mă priveau de la tablă pe sub mâna cu care scriau, dar treptat mi-am dat seama că ei se simt mult mai bine așa decât dacă i-ar fi obligat cineva să scrie cu dreapta ca să nu se chinuie. Am cunoscut, mai târziu, și un caz opus: o studentă care – stângace fiind – fusese obligată de învățătoare (cu linia peste degete) și de părinți (pe care îi convinsese învățătoarea) să scrie cu dreapta. Și după vârsta de 20 de ani considera că îi e greu să scrie cu dreapta, iar restul lucrurilor de finețe le face oricum cu stânga. Dar amintirile triste din primii ani de școală nu se pot șterge nici cu dreapta, nici cu stânga. Acelea rămân.

 

De aceea, nu e bine să forțați copilul să scrie cu dreapta dacă el este stângaci. Datorită faptului că emisferele cerebrale sunt altfel configurate, a-l obliga să scrie cu dreapta poate fi echivalent cu a-i înnoda creierul, îl determină să gândească altfel decât este el programat. Dincolo de faptul că poate deveni neîndemânatic (faceți un exercițiu, cei ce doriți să vă forțați copilul stângaci să scrie cu dreapta, și scrieți voi cu stânga, desfaceți conserve, desenați - și asta într-un colectiv de copii, unde critica și râsul pot fi mult mai usturătoare decât între oameni mari și indiferenți), copilul forțat să schimbe mâna dominantă poate avea dificultăți în memorarea unor informații, în găsirea rapidă a unor răspunsuri corecte. Toate acestea duc la scăderea performanței școlare și la interesul copilului pentru școală, dar și la inhibarea multor talente ale acelui copil.

 

Pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenți cu acești copii. Spre deosebire de dreptaci, datorită sensului de scriere, la ei pot apărea mai multe greșeli de ortografie (disgrafii) care pot conduce la tulburări de vorbire (dislexii) și chiar la asimilarea unor noțiuni greșite la școală, dacă nu sunt corectate de la început.

 

Mituri legate de ”a fi stângaci”

               

Datorită faptului că ei sunt spontani, creativi și caută mereu soluții noi, se consideră că oamenii stângaci sunt persoane cu înclinații spre poezie, artă – pe de o parte – dar și spre fizică și matematică, pe de altă parte. În același timp se crede că au personalități mai inhibate, sensibile la critică, dar și mai timide. Dacă ne gândim că miturile sunt pe jumătate adevăr și pe jumătate legendă, putem considera că stângacii de marcă ce au activat cam în toate domeniile dărâmă toate miturile sau sunt excepțiile care confirmă regula. Sunt totuși prea mulți pentru a fi excepții: pictori (Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Rembrandt), oameni de cifre (Bill Gates, Einstein), politicieni/conducători (Bill Clinton, Barack Obama, Napoleon Bonaparte, Iulius Caesar), scriitori (Franz Kafka, Mark Twain), sportivi (Ayrton Sena, Michel Platini, Valentino Rossi).

  

 

Scris de: Monica Pavel

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?