Infecțiile tractului urinar la bebeluși și copii

Infecțiile tractului urinar apar chiar și la vârste foarte mici și de cele mai multe ori sunt diagnosticate eronat, fiind confundate cu alte boli din cauza multitudinilor de simptome. În general, infecțiile care afectează cel mai des organismul copiilor sunt cele ale tractului urinar, digestive și cele respiratorii.

Orice copil, la început de viață poate suferi de anumite boli care sunt normale pentru fiecare moment din viața sa. O stare generală de sănătate, fără momente de panică din partea părinților și fără plânsete din partea copilului este doar un vis. În primele etape de dezvoltare după nașterea sa, bebelușul capătă treptat un sistem imunitar pentru a face față inamicilor care îi vizează sănătatea.

 

Clasificarea infecțiilor urinare

 

Pediatria clasifică infecțiile urinare în: prima infecție urinară, infecții urinare recurente (din cauza că nu s-a tratat cum trebuie prima infecție, reinfecție sau bacteria este persistentă), bacteriurie asimptomatică.

 

Prima infecție urinară

 

Constă în primul diagnostic oferit de către medic atunci când apar primele simptome la copil. La sugar, apare pe fondul unor malformații care obturează tractul urinar.

 

Infecțiile urinare recurente

 

Primele episoade de infecție netratate utilizând un tratament medical necorespunzător favorizează reapariția infecției. Pe lângă tratamentul necorespunzător mai există un motiv pentru care infecția reapare, și anume rezistența unor germeni la tratamentul cu antibiotice.

 

Persistența bacteriuriei

Implică anomalii la nivelul tracturlui urinar subiacent și este tratată demobicei prin mijloace chirurgicale.

 

Ce determină apariția infecțiilor urinare?

După cum spune literatura de specialitate, cauzele care determină apariția lor sunt endogene (malformații, anomalii ale tractului urinar al copilului) și exogene (germenii).

Factorii favorizanți sunt germenii, preponderent fiind cei ai bacteriei E. coli. Infecțiile provocate de E. coli se tratează îndelungat într-un mediu steril. Alți germeni care produc infecții ale tractului urinar sunt: Proteus, Klebsiella, Aerobacter.

Pe lângă factorii din exterior precum germenii, mai există și acei factori din interior care sunt corelați cu moștenirea genetică, vârsta și sexul copilului.

 

Cum se manifestă?

 

Formele de manifestare sunt foarte variate și asta împiedică sau pun în dificultate medicii să stabilească diagnosticul corect.

 

Manifestările la nou născuți

 

Din cauza sistemului imunitar subdezvoltat al acestora, infecțiile urinare au mari șanse să apară. La nou născuți, manifestările sunt diverse și implică atenție sporită pentru depistarea corectă a acestora. Pielea poate avea aspect palid sau cianotic (culoare alb-vineție), apariție bruscă a febrei cu fluctuații de temperatură la intervale neregulate de timp. Apare refuzul categoric al hranei, diareea, episoade cu vărsături.

Ale manifestări: stare de iritabilitate, convulsii, tulburări de respirație, icter.

 

Manifestări la copii

 

Creșterea puiuțului și trecerea de la sugar la copil face ca infecția tractului urinar să-și piardă din gravitate și să aibă manifestări mai puțin violente.

Urina copilului are un miros puternic de amoniac și are un aspect tulbure iar alături acestor simptome suferă și de dureri locale, lombare.

 

Depistarea medicală

 

Are loc prin intermediul unor teste de urină (urocultură). Se recoltează urina într-un recipient steril atât în cazul sugarilor cât și la copii, asta după ce s-a igienizat zona organelor genitale cu apă și comprese sterile.

 

Afectează fetele sau băieții?

 

Deși apare la ambele sexe, infecția tractului urinar tinde să afecteze mai mult fetele decât băieții. Acestea sunt și supuse riscului de a redobândi infecția în timpul vieții.

 

Complicații

 

Infecțiile severe, netratate la timp sau tratate necorespunzător pot provoca moartea în 1-2 săptămâni. Din fericire, cazurile acestea care au caracter sever nu sunt foarte întâlnite ceea ce face ca infecțiile obișnuite să fie tratate în circa două săptămâni urmând o perioadă cu simptome mai puțin dureroase care sunt caracteristice vindecării.

 

Cicatricile renale pot rezulta acestor infecții mai ales dacă se evită tratamentul cu antibiotice. Sunt caracteristice nou născuților care au fost infectați sau celor până în 5 ani.

 

Hipertensiunea arterială poate apărea de asemenea la capitolul complicații și reprezintă cea mai serioasă complicație ce se poate dobândi.

 

Tratament

 

Pentru un tratament eficace, trebuie ca infecția să fie depistată din timp și să beneficieze de un diagnostic corect.

 

Consultul periodic în cabinetul medicului de familie și tenacitatea părinților de a observa schimbările în starea de sanatate a copilului menajează formele blânde de infecție.

 

De știut este faptul că tratamentul este medicamentos și se poate stabili numai de către medic. Abaterea de la principiile acestea nu poate produce decât grave complicații la starea copilului. Antibioticele sunt cele care se administrează pentru tratarea infecțiilor și dozarea acestora este stabilită numai și numai de către medic.

Durata tratamentului variază în funcție de gravitatea infecției și vârsta copilului.

În prima fază, tratamentul durează până la 2 săptămâni urmând o perioadă de până la 10 zile în care se consolidează tratamentul anterior și se dorește în continuare îndepărtarea germenilor.

 

Cum putem preveni infecțiile?

 

Pentru bebeluși

 

Chiar dacă putem avea un copil predispus acestor infecții pe fond genetic, trebuie să prevenim infecțiile prin efectuarea unei igiene riguroase. Schimbarea scutecelor este importantă deoarece urina și fecalele infectate pot favoriza infecția. De asemenea, la băiță, trebuie să curățăm cu grijă organele genitale ale copilului pentru a nu permite germenilor să-și formeze un mediu prielnic.

 

Temperatura apei din cădiță nu trebuie să fie prea scăzută pentru a nu îmbolnăvi rinichii din cauza frigului. La fel, după băița, temperatura camerei și cea a casei trebuie să fie constant de 22 grade Celcius pentru a nu provoca răceli la rinichi copilului. Dacă faceți baie copilului evitați să-l expuneți la aer rece prin plimbări pe afară sau să deschideți geamul.

 

Pentru copiii de peste 2 ani

 

Igiena zilnică este la fel de importantă și pentru ei, trebuie să fie învățați de mici să ofere atenție sporită igienei intime. Prin igiena intimă se înțelege spălarea organelor genitale (dar fără a se insista cu săpun deoarece se distrug bacteriile naturale care împiedică stabilirea infecțiilor), schimbarea chiloțeilor de fiecare dată când se murdăresc (zilnic e automat necesar). Nu e indicat să–i lăsăm pe copii să folosească olița la prieteni ci să îi ajutăm să facă la toaletă (deoarece bacteriile din oliță l-ar putea afecta pe copil). Când ne lăsăm copilul la joacă afară, mai ales în cazul fetițelor trebuie să le oferim hăinuțe potrivite pentru vremea de afară ca să evităm răcelile la rinichi sau ovare.

 

Deși mersul la piscină ajută copilul să se dezvolte armonios trebuie să avem grijă ca acea piscină să fie destinată exclusiv copiilor, accesul adulților să fie limitat pentru a nu căpăta diferiți germeni.

Nu trebuie să fim excesiv de atenți și să exagerăm cu grija față de copii.

Modalitățile de prevenire ale infecțiilor tractului urinar nu trebuie să fie duse la extrem deoarece l-am putea împiedica pe copil să dobândească un sistem imunitar funcțional.

 

 

Scris de: Claudia T

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?