Metode de a dezvolta personalitatea copilului in primele trei luni de viata

Fiecare nou-nascut are caracteristici care-l diferentiaza de alti copii de aceeasi varsta. Nu este vorba doar de culoarea parului si a ochilor, de forma capului si a mainilor, ci si de modul diferit de a reactiona: unii sugari sunt pasivi, altii mai agresivi, in fuctie de sensibilitatea lor la lumina, sunete, zgomote si temperature din jur, dupa temperamental, tonusul muscular, echilibrul hormonal si caracteristicile activitatii sistemului nervos central.

Orice copil are propriile lui caracteristici si propriul sau ritm de dezvoltare carora nu le corespunde exact o schema de comportament.

 

Nou-nascutul isi petrece cea mai mare parte din timp dormind – cam 20 de ore din 24. Cat este treaz, are miscari destul de reduse. Pumnii stau stransi, iar degetele au independent si posibilitate de miscare nediferentiate. Pus pe burta (decubit ventral), are tendinte timide de a ridica capul. Cand este pus la san, intoarce promt capul si incepe sa suga. Miscarile lui sunt in general globale, nu specific unui anumit segment al corpului.

 

In planul perceptiei, nou-nascutul sesizeaza sunete si zgomote la care reactioneaza prin miscarile intregului corp si prin accelerarea respiratiei si a batailor inimii; deci el aude, iar unele experiente demonstreaza ca face chiar diferentieri de ton. De asemenea, s-a demnostrat ca nou-nascutul are reactii differentiate la mirosuri (se considera ca mirosul specific al mamei este unul dintre primele semen de recunoastere a ei).

 

Copilul de 15 zile diferentiaza luminozitati si nuante de culoare, face o diferenta intre fond si obiecte. El urmareste fata umana, iar experimentele au aratat ca aceasta capacitate de a discerne figua umana – mai intai privita din fata si abia mai tarziu din profil – ar fi innascuta.

 

Toate aceste aspecte, verificate stiintific, dovedesc ca nou-nascutul inregistreaza ceea ce vede, aude si simte. El incearca senzatii de placere de cand se naste, asa ca jocul ii este necesar. Desigur ca nu ne vom juca de-a “cucu-bau” acum, ci ne vom margini la jocuri simple, corespunzatoare modului sau inca primitive de a percepe lumea.

 

Nou-nascutul are auzul sensibil si tresare la zgomote bruste, dar ii place sa asculte cantece si vorbe spuse pe un ton linistit si placut. Astfel ne va recunoaste mai repede si mai precis. Puteti sa va jucati cu el si punandu-l sa aculte sunete diferite, cum ar fi tic-tac-ul ceasului, sunetele produse de zanganitul unei lingurite pe sticla sau cele ale unui xilofon.

 

Alt joc potrivit pentru sugarul mis este cel de stimulare a epidermei (pielii). Sugarului ii plac foarte mult atingerile linistitoare pe care le simte pe piele, precum mangaierile, masarea usoara sau micile trepidatii pe care le simte la jocul “de-a bubuluci”. Momentele cele mai adecvate acestui fel de joc sunt inainte si dupa baie.

 

Ochii sunt de asemenea un mijloc de stimulare. Infrumusetarea mediului in care traieste copilul este aproape la fel de necesara ca grija de a-i asigura un loc curat, luminous si aerisit. Infrumusetarea patutului se poate face cu lucruri pe care le avem prin casa, la indemana. De exemplu, putem folosi bucati de poleiala colorata, insirate de ate si apoi legate pe un snur care este pus de-a latul patutului. Acesta va fi un adevarat joc mobil: la cea mai mica adiere, bucatile de staniol se vor misca, iar stralucirea si miscarea lor vor fi imediat vazute de copil. Este bine sa fixam aceste jucarii in partea dreapta si apoi in partea stanga a patutului, fiindca in primele saptamani de viata copilul sta cu capul usor intors in aceste directii si aceasta este pozitia in care poate sa vada.

 

Pe la sase saptamani, copilul incepe sa-si poata orienta privirea si in fata.

 

Este important sa schimbam pozitia copilului atat in patut, cat si in camera: va avea astfel cat mai multe unghiuri din care sa priveasca locuri si obiecte cat mai diferite; din acelasi motiv e bine sa-l ducem sa priveasca si pe fereastra.

 

Asadar, ii vorbim, ii cantam, ii imbogatim cat mai mult viata chiar daca reactiile lui sunt aproape inaparente. Totusi parca ne comunica ceva: cand plange si ne aude glasul sau ne vede se linisteste; sau se linisteste cand il atingem sau ii punem mana sub el. Sa nu uitam ca fiecare copil are un fel specific de a solicita si de a raspunde.

 

Dupa prima luna, eforturile sugarului de a ne “raspunde” devin mai precise si mai diverse. Deschide gura si scoate diferite sunete, zambeste cand este mangaiat, urmareste cu o privire mai precisa obiectele pe care i le aratam, isi muta privirea de la un obiecte la altul daca ii aratam simultan doua jucarii. Alt mod de a inmulti sursele de stimulare este sa-I punem o oglinda pe perete alaturi de patut. Aceasta va fi o sursa de largire a campului visual si totodata ii va da posibilitatea sa se priveasca sis a se cunoasca mai repede pe sine insusi.

 

Invata copilul sa actioneze asupra lumii

 

Pe langa toate acestea, trebuie sa-l invatam pe copil ca poate sa actioneze asupra mediului. Cand scoate diferite sunete, daca ii vor raspunde in acelasi fel el se va bucura si va continua sa produca sunete, ca si cand s-ar juca cu o jucarie noua. Alt procedeu care-i da copilului impresia ca actioneaza asupra lumii in care se afla se poate realiza suspendand deasupra patutului o jucarioara sunatoare legata de un elastic, un clopotel sau alte lucruri colorate si stralucitoare. Lungimea elasticului trebuie stabilita astfel incat el sa poata atinge jucariile care vor produce sunete.

 

Toate acestea ii vor da copilului sentimental de siguranta si de incredere in el si in cei din jur.

 

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?