Rolul limbajului ȋn dezvoltarea copilului mic

Limbajul reprezintă o caracteristică specific umană prin prisma faptului că este, pe de o parte elementul esențial de depozitare și transmitere a cunoștințelor acumulate de la o generație la alta, iar pe de altă parte cel mai important instrument de interacțiune socială.

Așadar, omul se dezvoltă, evoluează și se integrează în societatea din care face parte mai bine sau mai puțin bine, în funcție de nivelul de dezvoltare a limbajului, dar și în funcție de modul în care a fost învățat să folosească acest instrument de comunicare.

 

Limbajul – mecanism de manifestare a individualităţii

 

Odată însușit acest mecanism de manifestare a propriei individualități în cadrul societății din care face parte, omul are tendința de a-l perfecționa. De aici derivă importanța limbajului în dezvoltarea copiilor mici. Dacă un copil va înțelege că,  exprimându-și în cuvinte nevoile, dorințele și părerile, este ascultat și înțeles mai bine și mai repede decât atunci când plânge, țipă sau arată cu degetul, atunci el se va strădui să vorbească, să se exprime pe sine pentru a-și asigura un plus de confort.

 

Până la vârsta de doi ani, copiii pot pronunța aproximativ 60-70 de cuvinte. Abia de acum înainte vor începe să formeze propoziții și, ceva mai târziu, fraze – atunci când vor avea mai multe de spus. De înțeles, ei înțeleg acum până la 200 de cuvinte. Dar aceasta se întâmplă numai în cazul copiilor cu care părinții/rudele/bona vorbesc despre tot ce văd sau doresc să facă.

 

Atât capacitatea lor de a înțelege ceea ce li se spune, cât și cea de a se exprima din ce în ce mai coerent depind de maniera și frecvența cu care s-a comunicat cu ei.

 

Transmite copilului o maniera pozitivă de comunicare

 

Comunicarea înseamnă însă mai mult decât rostirea unor cuvinte care să exprime un sens ori o dorință. Comunicarea înseamnă în primul rând atitudine. Atunci când unui copil i se vorbește liniștit, cu blândețe, el va percepe mai întâi acest lucru și abia apoi semnificația cuvintelor rostite (semnificație care poate conține și o interdicție sau un lucru nu tocmai plăcut). Dar datorită blândeții cu care i se transmite micuțului lucrul respectiv, acesta îl va accepta ca atare. Pe de altă parte însă, lucrurile spuse pe un ton ridicat sau iritat (desigur că un copil nu poate înțelege că noi, adulții de care el depinde în totalitate, suntem la un moment dat obosiți sau supărați, ori pur și simplu ne roade un pantof) vor fi percepute ca negative din start, indiferent de semnificația lor propriu-zisă.

 

Prin urmare, este foarte important să transmitem copiilor noștri, prin exemplul personal, o manieră pozitivă de comunicare. Aceasta reprezintă o parte mai puțin cunoscută a procesului comunicării, dar care are efecte imediate – este vorba despre comunicarea non-verbală (putem transmite stări sau alte informații prin limbajul gesturilor, al atitudinii). Este foarte important ca micuțul nostru să învețe de mic să descifreze acest tip de limbaj, pentru a recepta ceea ce i se comunică în ansamblu: cuvinte, gesturi, ton, privire. Înțelegerea doar în parte a ceea ce i se spune îi poate crea neplăceri încă din primul an la grădiniță, când trebuie să se adapteze la o nouă realitate compusă din mai multe elemente (lipsa părinților de lângă el, integrarea într-o colectivitate, respectarea anumitor reguli de conduită) al căror liant îl constituie comunicarea. Perceperea corectă și integrală a ceea ce se așteaptă de la el îl poate ajuta foarte mult în acest start în viața lui socială. Iar de acest start depinde, fie că vrem să o recunoaștem sau nu, dezvoltarea lui ulterioară atât ca școlar, cât și ca adolescent și, mai târziu, ca adult.

 

Limbajul este instrumentul cu ajutorul căruia copilul comunică. El transmite, atunci când dorește să se exprime, dorințe, necesități, stări, emoții, sentimente. Fără un vocabular suficient dezvoltat există pericolul ca micuțul nostru să înceapă fie să se bâlbâie – negăsindu-și echivalentul lingvistic al stării sau nevoii pe care dorește să o exprime – fie să evite să vorbească pentru a nu stârni reacții de nerăbdare ori neînțelegere din partea adulților, riscând astfel să devină introvertit.

 

Acest lucru poate fi foarte ușor evitat prin crearea și perpetuarea unor obiceiuri bune, ca:

 

  • Să vorbim copiilor ori de câte ori facem ceva în care și ei sunt implicați (îi scoatem la plimbare, le facem duș, îi îmbrăcăm sau îi ajutăm să pună jucăriile la locul lor);
  • Să le citim povești seara la culcare (acest lucru, dincolo de dezvoltarea vocabularului, antrenează memoria, imaginația și gândirea);
  • Să îi ascultăm cu răbdare de fiecare dată când au ceva să ne spună;
  • Atunci când ne întreabă ceva este bine să le răspundem indiferent de starea sau lipsa de timp în care ne aflăm la momentul respectiv;
  • Să îi încurajăm, ori de câte ori avem ocazia, să ne povestească ceva: cum s-au simțit în parc, dacă i-a supărat ceva când au mers cu tramvaiul, ce le-a plăcut cel mai mult la locul de joacă, dacă le plac pisicii vecinei de palier sau ce îi fascinează în cabinetul doamnei doctor.

 

Să nu uităm nicio clipă faptul că, fără un vocabular potrivit limbajul – ca instrument - și, implicit, comunicarea copiilor – ca proces – au de suferit pe toate palierele lor: semnificație/înțelegere, atitudine, consecințe/efecte.

 

 

 

 

 

Scris de: Prof. Monica Pavel,

                mama Danei (10 ani) și a Irinei (8 ani)

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?