Suflurile cardiace la copii

Suflul cardiac defineşte zgomotul făcut de trecerea sângelui dintr-o cavitate a cordului ȋn alta. Cuvintele „suflu cardiac” ȋi alarmează de obicei pe părinţi, dar nu este cazul, deoarece foarte multe sufluri nu au semnificaţie de boală.

Inima este compusă din 4 camere: 2 atrii (stâng și drept) situate superior și 2 ventriculi (stâng și drept) situați inferior. Atriile sunt separate de ventriculi prin intermediul valvelor atrioventriculare (mitrala a€“ în stânga și tricuspida în dreapta) . De asemenea, ventriculul stâng este separat de aortă prin valva sigmoidă (Aortică) iar ventriculul drept este separat de artera pulmonară prin valva sigmoidă (Pulmonară). 

 

Inima prezintă funcția de pompă având rol în circulația sângelui. Această funcție de pompă este realizată prin intermediul ciclurilor cardiace (aproximativ 60-70 pe minut), un ciclu cardiac fiind compus din sistolă - contracție și diastolă - relaxare, astfel că la fiecare ciclu cardiac aceste 2 perechi de valve se închid sau se deschid permițând sângelui să treacă dintr-o cameră în altă și ulterior să ajungă în circulația sistemică sau pulmonară. 

 

Închiderea acestor valve determină producerea zgomotele cardiace, ce pot fi percepute cu ajutorul unui stetoscop. Închiderea valvelor atrioventriculare va produce zgomotul 1 iar închiderea valvelor sigmoide va produce zgomotul 2. Există și zgomotul 3 și zgomotul 4 ce reprezintă fenomene vibratorii datorate umplerii  ventriculare dar care nu se aud în mod fiziologic ele putând fi înregistrate cu ajutorul fonocardiogramei. 

 

Z3 poate fi auzit frecvent la persoane tinere, în stări febrile sau în sarcină. Între Z1 și Z2 există o pauză scurtă ce este corespunzătoare sistolei iar între Z2 și Z1 este o pauză mai lungă corespunzătoare diastolei. 

 

Ce sunt suflurile?

 

Suflurile sunt fenomene stetacustice prelungite ce ocupă o întindere variabilă în cadrul unui ciclu cardiac și pot fi clasificate după diferite criterii precum: tipul leziunii care le-a produs, localizarea în ciclul cardiac, localizarea topografică a maximului de intensitate, aspectul la fonocardiogramă. 

 

Ȋn general, suflurile cardiace se pot ȋncadra ȋn 3 categorii:funcţionale (sau inocente), organice şi congenitale.

 

Copilul cu orice suflu cardiac, fie congenital, fie dobândit, trebuie să primescătratament antibiotic ȋnainte de orice manevră stomatologică sau orice intervenţie chirurgicală pentru a prevenii ca germenii de la aceste nivele să ajungă să afecteze corpul.

 

Suflurile organice sunt acele sufluri produse de leziuni proprii ale aparatelor valvulare (fie a foițelor valvulare, fie a aparatului lor de susținere); se întâlnesc frecvent în cazul malformațiilor congenitale.

 

Suflurile organice apar ȋn copilărie ȋn majoritatea cazurilor datorită reumatismului articular acut cu cardită, când valvele inimii sunt inflamate şi după vindecare pot rămâne cicatrice. Acestea fac ca valvele fie să se micşoreze, fie să obtureze scurgerea normală a sângelui.

 

Când medicul sesizează un suflu cardiac la un copil care nu ȋl avea anterior, poate ȋnsemna că există o inflamaţie activă ȋn acel moment. Ȋn acest caz, există şi alte semne de infecţie, cum ar fi: febră, pulsul rapid, modificarea numărului de leucocite şi alte teste de laborator anormale. Doctorul va trata copilul cu medicamente până ce toate semnele de inflamaţie dispar, chiar dacă asta poate dura luni de zile. Pe de altă parte, dacă nu există semne de infecţie, suflul poate fi datorat unor cicatrice vechi, lăsate de un atat reumatic anterior.

 

Suflurile anorganice sau funcţionale (inocente) se ascultă cel mai adesea la persoane sănătoase și apar ca urmare a faptului că în cazul copiilor sau persoanelor cu perete toracic subțire când se poate percepe minima turbulența fiziologică. 

 

Suflurile funcţionale nu sunt cauzate de boală şi se ȋntâlnesc foarte frecvent ȋn copilărie, având tendinţa să dispară la adolescenţă.

 

Suflul din defectul septal atrial (DSV)

 

DSV este deseori un simptom ce face parte din cadrul unei patologii mai ample - Tetralogia Fallot (DSV, stenoză de arteră pulmonară, malpozitia Ao - Ao este călăre pe sept, hipertrofie de ventricul drept), fiind cea mai frecventă malformație congenitală a nou-născutului.

 

Suflul va fi aspru, va începe la un scurt interval după Z1 și se va prelungi după Z2. Pe fonocardiogramă are un aspect caracteristic suflurilor ejectionale „in diamant” - crește și descrește în intensitate iar maximul de intensitate este perceput în spațiul 4 intercostal stâng și va iradia de la acest nivel în toate directiileasemanator cu „spițele de roata”. Intensitatea este invers proporționala cu gradul leziunii.

 

Suflurile cardiace datorate malformaţiilor congenitale sunt descoperite la naştere sau ȋn primele luni de viaţă (rar mai târziu). Aceste sufluri denotă nu o inflamaţie, ci o alcătuire necorespunzătoare a inimii.

 

Important nu este murmurul, ci felul ȋn care malformaţia afectează eficienţa pompei cardiace. Dacă aceasta este afectată, copilul poate avea crize de ȋnvineţire (cianoză), respiraţie dificilă sau ȋntârziere ȋn dezvoltarea corpului.

 

Sugarul sau copilul cu malformaţie congenitală de cord trebuie atent examinat de medicul specialist. Unele cazuri grave pot fi vindecate prin intervenţie chirurgicală.

 

Dacă un copil cu suflu cardiac datorat unei malformaţii congenitale poate face sport fără să prezinte cianoză şi fără să rămână fără respiraţie (dispnee), iar dezvoltarea sa corporală este normală, este foarte important pentru personalitatea sa să nu fie tratat ca un individ, ci să poată duce o viaţă normală. Trebuie totuşi să evite infecţiile, mai ales gripa.

 

Scris de: Alexandra Guta

 

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?