Tatăl ca părinte

Mulţi bărbaţi au ȋnceput să se implice din ce ȋn ce mai mult ȋn toate aspectele ȋngrijirii casei şi a copiilor, chiar dacă ȋn societatea ȋn care trăim munca de părinte este considerată ȋncă a fi o datorie specific feminină. Nu există niciun motiv pentru care taţii să nu fie capabili să-şi ȋngrijească copiii la fel ca mamele şi să contribuie ȋn mod egal la securitatea şi dezvoltarea copiilor lor.

Fiecare membru al familiei beneficiază atunci când responsabilitatea este ȋmpărţită, chiar dacă diviziunea muncii nu este exact 50-50%. Ȋnsă multe dintre beneficii sunt pierdute dacă tatăl face munca de părinte ca o favoare faţă de soţia lui, din moment ce acest lucru implică faptul că creşterea unui copil nu este ȋn realitate responsabilitatea tatălui şi că acesta este numai extraordinar de generos. Ȋn cazul ideal, părinţii colaborează ȋn spiritul unui parteneriat egal.

 

Un tată care are un serviciu solicitant, chiar dacă mama stă acasă, face cel mai bun lucru pentru copiii lui, pentru soţia lui şi pentru el ȋnsuşi dacă se ocupă ȋn parte (jumătate sau chiar mai mult) de copii şi de munca din casă atunci când vine acasă de la serviciu. Răbdarea mamei şi capacitatea ei de a-i stăpâni pe copii probabil că vor fi epuizate la sfârşitul zilei (la fel cum i s-ar ȋntâmpla şi tatălui dacă acesta ar sta acasă singur cu copiii toată ziua). Copiii profită de pe urma faptului că sunt ȋndrumaţi de persoane diferite care au stiluri diferite, aceste stiluri neexcluzându-se ȋntre ele ci completându-se şi ȋmbogăţindu-se reciproc.

 

Când un tată ȋşi face partea lui din munca la domiciliu ȋn mod firesc, el face mult mai mult decât să uşureze viaţa soţiei lui şi să-i ofere acesteia companie. El dovedeste că se gândeşte că ceea ce face el este crucial pentru binele familiei, că necesită judecată şi ȋndemânare şi că este la fel de mult responbabilitatea lui să ȋi crească pe copii atunci când este acasă in aceeaşi măsură ȋn care este si responsabilitatea soţiei ȋn restul timpului. Acest fel de comportament trebuie să fie observat de copii pentru ca aceştia să crească având un respect egal pentru capacităţile si rolurile bărbaţilor şi femeilor.

 

Ce pot face taţii?

 

Ȋn ceea ce priveşte ȋngrijirea copiilor, taţii le pot da biberonul copiilor, le pot da de mâncare alimente solide (şi le pot chiar prepara!), le pot schimba scutecele (mult timp taţii au scăpat folosind scuza că nu sunt suficienţi de inteligenţi şi nu au suficientă dexteritate pentru a face acest lucru), pot să aleagă hainele pe care copiii să le poarte, le pot şterge lacrimile, ȋi pot ajuta să-şi sufle nasul, să facă baie, ȋi pot culca, le pot citi poveşti, le pot repara jucăriile, pot aplana conflictele, ȋi pot ajuta cu temele pentru acasă, le pot explica regulile şi le pot repartiza sarcini.

 

Taţii pot participa la toată gama de treburi ale casei: cumpărături, pregătirea şi servirea mâncării, spălatul vaselor, făcutul patului, curăţenia şi spălatul rufelor.

 

Ȋn prezent sunt din ce ȋn ce mai mulţi taţi care stau la domiciliu şi care sunt căsătoriţi cu femei care lucrează cu normă ȋntreagă, iar acesti bărbaţi ȋi ȋngrijec ȋn cea mai mare parte a timpului pe copii atunci când aceştia sunt mici; de asemenea, ei au grijă şi de majoritatea treburilor casei. Studiile au dovedit că toţi copiii care sunt crescuţi de astfel de  „domnul mămică” ajung să fie la fel de sănătoşi din punct de vedere intelectual şi emoţional caşi copiii crescuţi ȋn familiile mai tradiţionale. Temerile că băieţeii vor ajunge să fie nişte „fetiţe” atunci când vor fi mari sau că fetele vor fi mai puţin feminine nu au niciun corespondent ȋn realitate.

Referinta

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?