Vreau să cresc ȋntr-un mediu sigur! Masuri de siguranta si prevenire a accidentelor

Fiecare casă are zone care sunt periculoase pentru copilul curios să le afle pe toate. De aceea supravegheaţi copilul permanent, fără ȋnsă a-i limita activitatea! Oferiţi-i o lume fără pericole, un spaţiu sigur pe care să-l exploreze, ȋn care să se joace şi să se bucure. O grijă corespunzătoare trebuie acordată şi asigurării unui mediu atmosferic sănătos pentru sugar.

Dacă aveţi un copil mic, fiţi foarte atenţi la accidente!

 

Copiii mai ales cei mici, se pot accidenta frecvent. Se ȋntâmplă ȋn casă, ȋn curte, pe stradă... Adeseori, un moment de neatenţie poate avea urmări foarte grave. De aceea, să fim atenţi!

 

Preveniţi accidentul

 

  • Ȋncercaţi să prevedeti ceea ce este greu de prevăzut.
  • Ȋnvăţaţi cât mai de timpuriu copilul cum să folosească corect obiectele din jur, spuneţi-i ce necaz poate pricinui ȋntrebuinţarea lor neatentă.
  • Nu ȋngăduiţi jocul liber al copilului dar ȋnvăţaţi-l ce nu trebuie făcut; păstraţi interdicţia pentru ceea ce4 este ȋntr-adevăr foarte periculos.
  • Nu uitaţi că până la 4-5 ani copilul nu poate fi atent la doua lucruri deodată.

 

Ca să vă feriţi copilul de accidente, puneţi-vă lal mintea lui.

 

Copilul se rostogoleşte, se târăşte, merge ȋn patru labe, apoi se ridică ȋn picioare; este curios; face cunoştinţă cu lucrurile băgându-le ȋn gură; trage de poate, se agaţă de ce poate, se caţără pe ce ii iese ȋn cale.

Şi totuşi, din primele luni de viaţă, ȋncepe să ȋnţeleagă ce ȋnseamnă „nu e voie”. Ca să nu se accidenteze, este destul să vă gândiţi la toate acestea.

 

  • Lăsaţi copilul să se joace ȋn voie ȋn pătuţul lui prevăzut cu tăblii care ȋi vin până la umeri şi care nu ii permit niciescaladarea, nici ȋnţepenirea piciorului ȋntre gratii. Folosiţi ţarcul.
  • Când puneţi copilul ȋn scaunul cu roţi, aşa zisul „premergător”, nu uitaţi că pe lângă că ȋi dă o falsă idee despre mers, ȋn plus, se poate răsturna.
  • Daţi-i să mănânce ceea ce este potrivit pentru vârsta lui; laptele mamei până la cel puţin un an, iar de la 6 luni până la 2-3 ani alimentele „solide” oferite la ȋnceput ca paste, apoi – o data cu apariţia dinţilor – bucăţele mici şi moi. Floricelele de porumb, sâmburii ȋntregi de alune sau nuci nu au ce cauta ȋn preajma copilului până la 3-4 ani; aceastea ȋl pot ȋnneca. Nu-i daţi nici bomboane, caramele, gumă de mestecat. Până la 3-4 ani este foarte periculos; chiar şi după aceea este mai bine fără aceşti duşmani ai dinţilor. Obişnuiţi copilul să mănânce aşezat, liniştit, cu gândul la ceea ce face. Să nu alerge, să râdă sau să se joace cu mâncarea ȋn gură.
  • Ȋntoarceţi spre perete coada oalei sau a ibricului care fierbe pentru ca micuţul să nu o poată atinge.
  • Ascundeţi prizele electrice ȋn spatele mobilelor sau m mascaţi-le cu capac special, greu de scos de către copil.
  • Acoperiţi colţurile meselor cu colţare protectoare din comerţ, rotunjite, din material plastic.
  • Nu lăsaţi scaune, băncuţe sau lăzi lângă geamul deschis sau alături de balustrada balconului; copilul mic, urcat pe astfel de obiecte şi aplecat peste marginea ferestrei, ȋşi poate pierde uşor echilibrul şi poate cădea.
  • Instalaţi o barieră ȋn faţa sobei, a cuptorului, a scărilor.
  • Ţineţi medicamentele, detergenţii, insecticidele, soda ȋn dulapuri ȋnchide/ȋncuiate, ȋn locuri la care copilul nu poate să ajungă.
  • Nu păstraţi detergenţi sau alte substanţe toxice ȋn sticle de suc, apă minerală; copilul le poate confunda când ȋi este sete.
  • Controlaţi bine jucăriile copilului: bucăţelele care se desprind uşor dintr-o maşinuţă ȋl pot sufoca. La fel şi nasturii, boabele de fasole sau de porumb, zarurile, pungile şi foliile de plastic sau acele.
  • Nu lăsaţi copilul mic singur ȋn cadă.
  • Fiţi cu ochii pe el când este ȋn preajma unei ape.
  • Atenţie la uşile care se pot bloca ȋntre dumneavoastră şi copil. Panica micuţului şi ȋncercările dumneavoastră de a ajunge la el pot provoca loviri, tăieri, arsuri.

 

Nu uitaţi!

 

  • Contaţi pe inteligenţa şi pe ȋnţelegerea copilului; numai aşa le veţi dezvolta.
  • Explicaţi-i clar, cu răbdare, repetat, cu cuvintele lui, dar fără să fiţi prea insistenţi şi fără să-l ȋnspăimântaţi.
  • Cu fermitate, perseverenţă, fără a vă contrazice de la o oră la alta, cu multă răbdare şi dragoste veţi reuşi să vă apăraţi copilaşul.

 

Nu uitaţi că responsabilitatea pentru protejarea şi siguranţa copilului este a ambilor pătinţi. Un moment de neatenţie este suficient pentru ca micuţul să se accidenteze, fapt ce poate lăsa urmări pentru tot restul vieţii.

 

Ȋnainte de toate, asigurarea copilului

 

Studiile arată că micuţii vioi şi ȋn continuă mişcare sunt mai predispuşi la accidente decât cei mai liniştiţi. De asemenea, eventualitatea accidentărilor este mai mare la băieţi decât la fete.

 

90% dintre accidentele care au ca victime copiii ar putea fi evitate dacă ar fi fost luate măsurile preventive obligatorii. Ȋn special sugarii sunt expuşi mai mult pericolului căzăturilor şi, apoi, la pericolul asfixierilor prin ȋnghiţirea de corpuri străine sau cu perna.

 

Marea mobilitate a sugarului, curiozitatea, dispoziţia de a cerceta mediul ȋnconjurător şi de a ȋncerca tot ceea ce poate atinge sunt ocazii care pot provoca accidente.

 

Alte articole pe aceeasi tema

Vitaminele din grupul B

Vitaminele din grupul B

Este bine sa suplimentam din proprie initiativa aportul de vitamine din grupul B administrand medicamente care le contin?

Cine suntem noi?

Cine suntem noi?

Un grup entuziast, care incearca lansarea unui concept inedit, adica o instruire, credem noi, cu eficienta a tinerilor parinti.

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului

Fiecare bebelus venit pe lume este diferit de ceilalti, cu infatisare si comportament propriu. Fiecare copil are un ritm propriu al dezvoltarii. Cu toate acestea, cand trebuie sa ne ingrijoram in ceea ce priveste dezvoltarea psihomotorie?